Pe scena impunătoare a Aulei Magna a avut loc, în data de 24 februarie, un eveniment artistic de o vibrație aparte: spectacolul „Tradiție și avangardă”. Producția Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) a reușit să ofere publicului o seară de neuitat, unind studenți de la secțiile de Actorie, Coregrafie și Păpuși-Marionete într-o construcție scenică remarcabilă, prin care vocea, corpul, mișcarea și animația au devenit instrumente fundamentale ale expresiei artistice.
Spectacolul a avut o primă reprezentație de mare succes în data de 20 ianuarie, în fața reprezentanților internaționali la Conferința UNESCO „Transforming Futures – Îmbunătățirea practicii pentru ESD 2030 prin cercetare acțională”, găzduită de Politehnica București.
Spectacolul s-a remarcat printr-o viziune coerentă și profundă, explorând granița fină dintre continuitate și ruptură. Periplul propus nu este doar o înșiruire de momente performative, ci devine simbolic un spațiu al dialogului, o meditație asupra modului în care formele tradiționale de expresie întâlnesc și îmbogățesc limbajele contemporane.
De la ritmurile profunde ale muzicii vechi și ale folclorului autentic, trecând prin rafinamentul și noblețea creațiilor clasice românești (cu repere precum creațiile lui George Enescu), publicul a fost condus către formule contemporane, fiind realizată o alternanță între trecut și prezent, între tradiție și modernitate. Inserțiile improvizatorice de jazz, împletite subtil cu motive tradiționale, nu ascund o simplă alăturare de stiluri, ci ilustrează capacitatea patrimoniului de a genera forme noi. Aceste momente devin simboluri ale unei moșteniri vii, sugerând că adevărata inovație se hrănește mereu din rădăcini solide ale trecutului.
Studenții anului IV Actorie (Constantin Alexeevici, Ioana Bulgaru, Norbert Leon, Ada Călinescu, Andrei Asimincesei, Alexandru Raia, Maja Amelia și Ștefan Vătășoiu) au susținut parcursul identitar al spectacolului prin momente muzicale profund emoționante. Intervențiile lor au îmbinat armonios sensibilitatea cu o forță interioară impresionantă, transmițând mesajul sonor al montării cu o deosebită naturalețe și sinceritate.
La rândul lor, studenții anilor II și III Coregrafie (Mara Constantinescu, Alexandru Stanciu, Elena Dumitru, Briana Diaconescu, Ioana Drăghici, Adrian Sapăcean, Theodora Baci și Sebastian Drăgoi) au fost pilonii cinetici ai reprezentației. Prin alternanța subtilă dintre rigoarea mișcărilor tradiționale și fluiditatea expresiei contemporane, tinerii au tradus muzica într-un limbaj corporal de o frumusețe rară, aducând o vitalitate aparte fiecărui moment scenic.
Nu în ultimul rând, arta animației, reprezentată de Vlad Constandache (anul III Păpuși-Marionete), a adus o notă de sensibilitate și magie în spectacol.
Reprezentația din 24 februarie a demonstrat că întâlnirea dintre moștenire și creație rămâne un demers actual, capabil să provoace reflecție și emoție. Printr-o distribuție omogenă, o viziune coordonată cu măiestrie și interpretări pline de forță și sensibilitate, spectacolul a reușit să transforme un concept estetic într-o experiență vie, autentică și intensă.
Despre tradiție și avangardă, prin ochii artiștilor
Mara Constantinescu
Sabin Codreanu: Ați jucat acest spectacol și în cadrul conferinței UNESCO „Transforming Futures – Îmbunătățirea practicii pentru ESD 2030 prin cercetare acțională”, tot aici, în Aula Magna. Cum a fost să reveniți în acest spațiu pentru a doua reprezentație? Cum s-a simțit pe scenă energia primită din partea publicului?
Mara Constantinescu: Am avut norocul ca de ambele dăți publicul să fie foarte încântat de ce a văzut, adică nu am un grad de comparație. Nu pot să zic că a fost mai ușor de data asta pentru că a fost la fel de plin de emoții și de încărcătură și de senzații tari, ca să zic așa, dar e un spectacol pe care îl avem la suflet, nouă ne place foarte mult spectacolul acesta și e o mare bucurie pentru noi să îl dăm cât mai des posibil. De asemenea, plus sala, Aula, care ne place foarte mult.
Ioana Drăghici
Sabin Codreanu: Pentru tine, personal, ce înseamnă să dansezi în acest spectacol? Există un moment sau un element din timpul spectacolului cu care simți că rezonezi în mod special?
Ioana Drăghici: Cred că cel mai mult mi-a plăcut momentul cu voalul negru și cred că a fost cel mai emoționant, atât pentru public, cât și pentru dansatori și pentru soliști, pentru că și versurile transmiteau o anumită energie.
Sabin Codreanu: În comparație cu alte spectacole sau alte momente coregrafice, cum a fost procesul de creație al coregrafiei?
Ioana Drăghici: A fost un moment de creare comună, ca să spun așa, toți dansatorii am participat la crearea acestor momente și pot spune că a reprezentat un succes.
Alex Stanciu
De asemenea, Alex Stanciu ne-a împărtășit că „challenge-ul principal a fost să ne punem toți energia la un loc și să ne sincronizăm făcând asta, pentru că e destul de ușor să faci ceea ce știi să faci, doar că atunci când e vorba de mai multe domenii, cum a cuprins spectacolul acesta — muzică, dans, interpretare, voce, toate cele — e mai greu să le pui pe toate într-unul și mi se pare că acesta a fost challenge-ul cel mai mare.”
Theodora Baciu
Totodată, Theodora Baciu, întrebată despre cum a luat naștere acest spectacol și cum a decurs procesul creativ, ne-a spus că: „am încercat să facem o combinație dintre tradiție și avangardă. Am încercat să încorporăm melodii din folclorul românesc, iar apoi să le adăugăm avangarda, să le adăugăm dans contemporan, dans modern. Putem să spunem că am reușit să facem o combinație reușită între ele.”.
Galerie foto
Credit foto: Simion Mechno
