Ce este „Teatru pentru BAC”?
Într-o lume în care ecranele au luat locul paginilor, iar algoritmii concurează cu versurile, un proiect născut la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București încearcă să readucă literatura română acolo unde îi este locul: în inimile tinerilor. Se numește Teatru pentru Bac și reprezintă, de la prima sa ediție din 2023 și până astăzi, unul dintre cele mai valoroase și curajoase demersuri educaționale din România contemporană.
Născut din nevoia reală de a sprijini elevii în înțelegerea operelor literare și de a combate scăderea interesului pentru lectură, proiectul merge dincolo de simpla dramatizare a textelor. Fiecare reprezentație este gândită ca o experiență completă: spectacolul propriu-zis este urmat de discuții interactive în care elevii sunt invitați să reflecteze asupra temelor, personajelor și sensurilor operei. Astfel, teatrul nu devine doar un instrument artistic, ci și unul pedagogic, capabil să stimuleze gândirea critică și implicarea activă a publicului tânăr.
„Maitreyi”, spectacol prezentat la „Teatru pentru Bac”
În cadrul săptămânii-maraton dedicate proiectului „Teatru pentru Bac”, sâmbătă, 21 martie, publicul a fost invitat să descopere „Maitreyi”, spectacol realizat după romanul lui Mircea Eliade.
Regia semnată de Eugen Gyemant, alături de coregrafia realizată de Andrea Gavriliu și scenografia semnată de Ada-Maria Zaharia, propune o întâlnire scenică sensibilă cu una dintre cele mai tulburătoare povești de dragoste din literatura română. Adaptarea reușește să aducă în prim-plan nu doar dimensiunea pasională a relației dintre Allan și Maitreyi, ci și tensiunea profundă dintre două lumi, două mentalități și două moduri de a înțelege iubirea, libertatea și convenția socială.
Povestea urmărește apropierea treptată dintre Allan, tânărul european ajuns în India, și Maitreyi, adolescenta fascinantă și misterioasă care îi schimbă radical perspectiva asupra iubirii și chiar asupra propriei identități. Spectacolul valorifică foarte bine această relație fragilă și interzisă, construind cu claritate drumul de la inocență la pasiune, conflict și ruptură. În același timp, montarea pune în lumină și dimensiunea morală a textului, invitând publicul să reflecteze asupra diferențelor culturale, asupra limitei dintre admirație și posesivitate, dar și asupra prețului pe care îl poate cere o iubire imposibilă.
Distribuția spectacolului este bine închegată, fiecare actor contribuind la conturarea clară a relațiilor și tensiunilor dintre personaje: Bianca Archip (Maitreyi) impresionează printr-o prezență sensibilă și nuanțată, Horațiu Furnică (Allan) surprinde convingător transformările interioare ale protagonistului, Cătălin Vilcu (Narendra Sen) conturează ferm figura tatălui, Irini Katz (Chabu) aduce prospețime și naturalețe rolului, în timp ce Rania Zane, Dragoș Ștefănescu și Cristian Popescu completează universul scenic prin intervenții bine dozate și expresive. Împreună, aceștia creează un ansamblu coerent și credibil, care susține cu finețe povestea. După spectacol, Bianca Archip, Irini Katz și Rania Zane ne-au împărtășit câteva gânduri despre experiența lor în acest proiect, oferind o perspectivă sinceră și caldă asupra procesului artistic.
Rania Zane: „Este un proiect de suflet și mi se pare absolut necesar pentru tineri să aibă acces la astfel de inițiative.”
Rania Zane – actriță
Sabin Codreanu: Știm că proiectul Teatru pentru Bac aduce în fața elevilor operele din programa pentru Bacalaureat. Cum este pentru tine să fii în fața lor și să îi ajuți să înțeleagă mai bine aceste texte?
Rania Zane:
Este un proiect de suflet. Mi se pare absolut necesar pentru tineri, mai ales pentru generația noastră, să aibă acces la astfel de inițiative. Este extrem de benefic și, sincer, mi-ar fi plăcut să am și eu parte de așa ceva la vârsta lor.
Cred că este și o poartă către universul teatral. Pentru mulți dintre elevi, acesta a fost primul contact cu teatrul. A fost o bucurie să auzim că își doresc să revină, să vadă cât mai multe spectacole.
M-a surprins foarte plăcut să văd cât de atenți, receptivi și dornici sunt să înțeleagă poveștile pe care, în același timp, le studiază și la școală. În concluzie, este un proiect de suflet și mi se pare absolut surprinzător să îi vezi cât de dornici sunt, cât de atenți sunt, cât de receptivi, cât de mult își doresc să asculte și să prindă cât mai mult din povestea despre care ei chiar învață la școală.
Sabin Codreanu: La început, povestea de iubire părea incertă, iar finalul poate a fost perceput ca nedrept. Cum vezi tu finalul acestei opere?
Rania Zane: E ca în viață. Nu mereu primim ce ne dorim, nu mereu primim ce e corect. Nu mereu lucrurile se întâmplă așa cum ar trebui sau cum ne-am aștepta, așa că viața e surprinzătoare și cred că ar trebui să ne bucurăm, așa cum e, de fiecare moment.
Sabin Codreanu: În sală au fost și tineri care își doresc să urmeze actoria. Ce mesaj le-ai transmite celor care visează să ajungă studenți la UNATC?
Rania Zane: Le-aș spune, în primul rând, „nervi de bou și sănătate de oțel”, dar și multă plăcere, deschidere și, mai ales, răbdare, foarte multă răbdare. Atât cu ei înșiși, cât și cu meseria.
Este nevoie de energie, de chef, de savoare și dorința continuă de a crește. Pentru că sunt și momente în care obosești, momente în care nu mai poți, momente în care vrei să schimbi, și mereu trebuie să te lupți și cu tine. Trebuie să-ți amintești de fiecare dată câtă bucurie îți aduce și cum ți se umple sufletul atunci când joci sau trăiești prin această meserie, pentru că, în final, este o meserie care îți umple sufletul.
Irini Katz: „Noi încercăm să fim ca o foaie albă, pe care să pictăm doar cu replicile, trăirile și sentimentele momentului.”
Irini Katz – actriță
Sabin Codreanu: Știm că proiectul Teatru pentru Bac aduce o serie de spectacole în fața elevilor, prin care îi ajută să înțeleagă mai bine operele. Știm că ai dublu rol în spectacolul acesta, așa că, dacă ne poți împărtăși puțin din „universul Indian” în care ai intrat în seara aceasta.
Irini Katz: Noi încercăm să evităm fix „universul Indian”. De asta, cum s-a vorbit și la Q&A, avem foarte puține elemente de costum, de recuzită, care să ducă spre India, pentru că noi trăim în România. Nici n-am ști să reprezentăm corect, într-un mod real. Noi n-am fost acolo, noi n-am trăit vremurile alea ca să știm. Noi ce avem este materialul lui Eliade și perspectiva lui Eliade asupra Indiei. De aia noi încercăm să fim oarecum ca o foaie albă, pe care să pictăm doar cu replicile, cu trăirile, cu sentimentele din momentul respectiv.
Sabin Codreanu: Ce înseamnă pentru tine, ca actor, să știi că în fața ta sunt mii de elevi și că, în urma vizionării spectacolului din care faci parte, contribui în mod direct în a-i ajuta să ia o notă mai bună la bac?
Irini Katz: Eu cred că e un lucru foarte bun. Eu, dacă aveam așa ceva în liceu, mi-ar fi fost mult mai ușor. Mult mai ușor, pentru că eu cred că și dacă nu-ți place în mod neapărat ție personal ca spectator un spectacol, totuși legând vizualul cu întâmplările din roman, cumva îți rămâne mai bine în cap. Și dacă ai o părere foarte proastă și zici „nu mi-a plăcut deloc cum au făcut ei scena aia”, îți amintești scena respectivă și știi să o argumentezi la bac.
Sabin Codreanu: În spatele acestor spectacole este foarte multă muncă, iar formatul acesta de maraton, cu trei spectacole într-o zi, este cu siguranță solicitant. Făcând trimitere la Double Fiesta, ce ai păstrat din experiența acelui spectacol și ce simți că te ajută acum, și aici, pe scenă?
Irini Katz: Din Double Fiesta, ce mi-a rămas și mă ajută la orice spectacol, oricând, în viața mea, de fiecare dată când am călcat pe scenă, este pregătirea de dinainte. Pentru că, în momentul în care tu ești foarte sigur pe mișcări, pe text, pe ce-o fi, indiferent ce tip de teatru joci, în momentul în care tu ți-ai făcut foarte bine temele și știi ce ai de făcut, intri în scenă relaxat. Asta te face să te simți relaxat și să îți spui „știu ce am de făcut, știu mișcările, știu textul, știu unde să mă duc… hai să mă las să văd ce se întâmplă”.
Bianca Archip: „Mă bucură foarte mult dacă spectacolele îi ajută pe liceeni să înțeleagă mai bine opera.”
Bianca Archip – actriță
Sabin Codreanu: Cum este pentru tine să joci în fața liceenilor și să știi că spectacolul îi poate ajuta să înțeleagă mai bine opera pentru bac?
Bianca Archip: Pe mine mă bucură foarte mult dacă pe liceenii care sunt în sală îi ajută aceste spectacole. Cumva plăcerea mea pentru teatru și iubirea mea de teatru se îmbină cu iubirea mea pentru pedagogie. Pentru că am făcut și masterul de pedagogie teatrală, și liceul a fost tot unul pedagogic, aceste două iubiri ale mele se îmbină foarte frumos în acest proiect. Și dacă tinerii care vin în această sală pleacă cu o experiență care să-i impulsioneze să citească, să meargă la teatru, eu cred că suntem cu toții câștigați.
Sabin Codreanu: Există o trăsătură a personajului sau un aspect cu care rezonezi cel mai mult?
Bianca Archip: Cred că, cum s-a spus și în sală la Q&A, este puterea asta de a iubi. De a iubi un om, care poate să fie un bărbat, de a iubi o soră, de a iubi pe toată lumea cu aceeași putere și cu aceeași senzație, evident că diferă, dar aceeași putere. Cred că asta e putere. Știm despre Maitreyi că ea practică mai întâi dragostea pe un element al naturii, pe un pom în acest context, și ea poate să aibă această iubire pentru toată lumea.
Sabin Codreanu: Care este pentru tine momentul cel mai puternic din parcursul personajului?
Bianca Archip: Întreg procesul l-am luat ca atare și mi-a plăcut fiecare etapă, dar este un punct în spectacol, în această dramatizare și nu numai în punerea în scenă, care de fiecare dată este foarte important pentru mine: momentul în care realizez eu, Maitreyi, că din cauza mea sora mea s-a sinucis, tatăl meu și-a pierdut locul, l-am dezamăgit total, persoana pe care o iubesc nu mai este acolo. Deci cumva devin o dezamăgire doar pentru că eu am iubit.
