Pe 5 octombrie, de la ora 19:00, Sala Luceafărul devine scena unei experiențe artistice care promite să fascineze publicul: Visul unei nopți de vară, una dintre cele mai îndrăgite comedii shakespeariene, interpretată cu o prospețime uimitoare de o distribuție excepțională. Aceasta este alcătuită din:
HERMIA: Antonia Scutaru
LISANDRU: Stefan Radu
HELENA: Gloria Radu
DEMETRIUS: Cristian Vittorio
HIPOLITA/TITANIA: Bianca Tabacu
TEZEU/OBERON: Adrian Rimboaca
PUCK: Daniel Stanciucu
ZANA: Mara Popovici
EGEU: Petrus Niculae
De asemenea, în rolul meșterilor se află Mihnea Chelu, Andrei Cojanu, Sergiu Radu, Vlad Tudoran, Rares Ularu.
Această producție UNATC, realizată cu sprijinul Teatrului Independent Luceafărul, aduce clasicul lui Shakespeare în contemporaneitate, transformându-l într-un spectacol plin de energie, imaginație și emoție. Publicul va fi purtat într-un univers în care realitatea și fantezia se contopesc, unde iubirea, gelozia, dorința și puterea devin forțele care guvernează destinele personajelor.
Regizoral, montarea impresionează prin originalitate: Puck este un DJ ce mixează nu doar ritmurile serii, ci și destinele celor din jur, Titania și Oberon sunt forțe magnetice care domină scena prin prezența lor, iar Fundulea și trupa sa oferă doza perfectă de umor și autoironie.
Spectacolul păstrează farmecul etern al textului shakesperian, dar îl îmbracă într-o formă contemporană, vibrantă și accesibilă publicului de azi. Este o invitație la vis, la reflecție și la bucuria de a redescoperi magia teatrului.
Interviu cu Antonia Scutaru
Antonia Scutaru – actriță
De ce “Visul unei nopți de vară” și de ce acum?
Pentru asta există un singur răspuns: Mihaela Sîrbu (regizoarea spectacolului, profa noastră, mentorul nostru…) creează adevărate trupe de teatru și, individual, sădește în fiecare dintre studenții ei o sămânță cu dragoste de teatru roditoare. De asta “Visul” – ca să aibă fiecare un loc în el, de asta acum – pentru că ne e drag să ne întâlnim pe scenă.
Acesta este spectacolul nostru de licență. În proporție destul de mare suntem chiar originalii. După facultate, câțiva colegi s-au despărțit de noi și au ales să cucerească scene din Franța, Germania sau Anglia. Cu toate astea (nu mă feresc să o spun), bijuteria asta de spectacol a rămas intactă. Se râde la fel de mult, poate chiar mai bine, că am mai crescut/căpătat experiență și ne permitem să ne jucăm mai relaxați.
Aștept caterincile din culise; repetițiile unde știu exact cine va întârzia, cine nu va intra pe unde trebuie, cine nu va fi atent, cine va râde, cine va pune muzica…; mă aștept să fiu surprinsă plăcut de Ștefan sau de Gloria pe scenă, să vină cu o propunere nouă; aștept să stau în culise la scenele meșterilor și să mă uit cu admirație la colegii mei în timp ce urlu în cap: “AM CEI MAI ȘMECHERI COLEGI!”
Mă aștept să-și ia lumea bilet și mă aștept să ne susțină intrarea într-o casă nouă, pentru că, da, e prima dată de când am plecat de la mama facultate și ne primește cineva în chirie. La Sala Luceafărul, foarte central, am reușit să ne întâlnim “să mai dăm unul” și poate vor mai urma. Eu așa sper!
