Sursa foto: Festivalul Enescu
Pe 15 septembrie, în cadrul Festivalului Enescu, Opera Națională București a adus pe scenă capodopera lirică a lui George Enescu, Oedip, tragedie în patru acte pe un libret de Edmond Fleg. Evenimentul a reunit Orchestra, Corul, Corul de Copii și Ansamblul de Balet ale Operei Naționale București, sub conducerea dirijorului Tiberiu Soare, într-o montare complexă semnată de Stefano Poda, responsabil pentru regie, decor, costume, lumini și coregrafie.
Lectura muzicală a orchestrei a pus în valoare densitatea armonică și dramatismul partiturii enesciene, alternând între momente de forță colectivă și introspecții lirice. Corurile pregătite de Daniel Jinga și Adrian Ionescu, precum și Corul de Copii coordonat de Smaranda Morgovan, au completat prin strălucire și coerență sonoră tabloul dramatic.
Distribuția a adus în prim-plan voci de mare expresivitate. Ionuț Pascu, în rolul lui Oedip, a construit un personaj de amplitudine tragică, traversând întreaga arcă a destinului său: de la inocența copilului blestemat până la demnitatea eroică a celui care își proclamă biruința asupra zeilor. Ruxandra Donose (Iocasta) a adus noblețe și intensitate dramatică, în timp ce Ramona Zaharia (Sfinxul) a impresionat prin autoritate vocală și expresivitate scenică.
Prezența mezzosopranei Ruxandra Donose, una dintre cele mai importante voci românești cu o carieră internațională remarcabilă, a conferit spectacolului o dimensiune aparte. Cu experiența acumulată pe marile scene ale lumii, de la Covent Garden și Opera din Viena până la Metropolitan Opera din New York, Ruxandra Donose s-a impus prin versatilitatea repertoriului său.
Interviu cu mezzosoprana Ruxandra Donose
Ruxandra Donose – mezzosoprană
Sabin Codreanu: Festivalul Enescu este unul dintre cele mai așteptate evenimente culturale ale anului, reunind artiști de talie internațională cu un public pasionat de muzică clasică. Ce a reprezentat pentru dumneavoastra să interpretati rolul Iocastei in cadrul celei de-a XXVII-a editii a Festivalului Enescu?
Ruxandra Donose: Pe de-o parte este intotdeauna o onoare sa fii invitat in Festivalul Enescu, pentru ca stim ca aici, in aceste zile la Bucuresti se întâlnește elita muzicala a lumii. Pe de alta alta parte, a canta acest rol legendar pe scena Operei Nationale din Bucuresti, este o bucurie si o emotie deosebita, aceea de a continua o traditie de suflet, a calca pe urmele unor mari interprete ce au ramas istorie.
Sabin Codreanu: În anul 1997 ați interpretat pentru prima dată în Oedipe rolul Antigonei, iar acum reveniți pe scena Festivalului Enescu în rolul Jocastei. Cum priviți această călătorie artistică de aproape trei decenii, de la curajul Antigonei la complexitatea matură a Iocastei?
Ruxandra Donose: O privesc ca pe o evolutie fericita si oarecum normala a tinerei cantarete, spre ceea ce înseamnă maturitate profesionala si umana, fiind in acelasi timp constienta si recunoscatoare pentru ca am putut participa la acest drum artistic, si a fi parte din distribuția de Oedipe de la prima punere in scena in istorie, la Opera de Stat din Viena. Acum, iata cu multi ani mai tarziu, odata cu maturizarea mea ajung sa ma reintalnesc cu opera lui Enescu, la un alt nivel. E o evolutie statornica. E un privilegiu.
Marea producție Oedip a reunit pe aceeași scenă artiști consacrați ai liricului internațional, dar și tineri aflați la început de drum. Dacă mezzosoprana Ruxandra Donose a oferit publicului, așa cum a făcut mereu, o interpretare excepțională, aducând profunzimea și eleganța unei cariere remarcabile, spectacolul a fost îmbogățit și de emoția debutului unei balerine din ansamblul Operei Naționale București, care și-a împărtășit primele impresii de la acest moment memorabil.
Din culisele spectacolului: debutul unei tinere balerine
Oliana Cherevko – balerină
Sabin Codreanu: So we know that tonight’s show is part of the Enescu Festival, and it’s a very special one. For the people here in Bucharest, this is a highly anticipated festival. How is it for you to be part of it and to perform here?
Oliana Cherevko: Yeah, I think it’s a very nice opportunity for me. It’s my first show as a dancer of the Bucharest National Opera, so I’m very happy to be part of this festival. Also, it’s the first time for me to dance on the Opera stage. The preparation for the choreography was very nice. The assistant of the choreographer, Silvia, did a really deep and detailed work—how we should move our eyes, how we should walk. It was very precise, and a very good experience for me. Also, I think it’s nice to imagine myself in a different look, because it also takes time to adapt and change.
Sabin Codreanu: We know that every stage and every theatre has its own atmosphere, its own stage, its own public, it’s like a world. How is it for you to dance for the first time here at the National Opera of Bucharest?
Oliana Cherevko: I think it’s a very nice theatre, the stage is really big. This performance is also difficult, because the floor is very important for dancers and here there is a lot of rice on stage. The rice is slippery, and sometimes a little painful. You must try not to think about that and just stay in the character. It’s important to focus only on the character and not on those other things.
Montarea vizuală imaginată de Stefano Poda a amplificat dimensiunea simbolică a operei, prin scenografie, costume și lumini integrate într-un concept estetic unitar, unde coregrafia și mișcarea scenică au contribuit la ritmul interior al spectacolului. Echipa artistică a fost completată de regizorul asociat Paolo Giani, asistenții de regie Paula Stoica și Claudia Machedon, coregrafa Silvia Sisto și coordonatorii de balet Monica Petrică și Antonel Oprescu.
Finalul operei, în care Oedip își proclamă nevinovăția și victoria asupra destinului, a răsunat ca un moment emoționant și puternic, întâmpinat de public cu ovații prelungite.
Prezentarea operei Oedip în cadrul Festivalului Enescu a reconfirmat statutul acestei lucrări ca piatră de hotar a repertoriului liric european și o expresie unică a viziunii enesciene asupra omului în fața destinului.
