Pe scena Sălii Mici a Teatrului Național București a avut loc, în data de 27 martie, spectacolul „Contracții”, montat în cadrul programului 9G la TNB, o producție care a adus în fața publicului o temă puternic ancorată în realitatea contemporană. Construită în jurul unui conflict aparent simplu, piesa pornește de la întâlnirea dintre o angajată cu rezultate excepționale și șefa sa autoritară, dar transformă treptat acest dialog într-un adevărat interogatoriu psihologic, apăsător și plin de suspans.
Textul dezvăluie, pas cu pas, mecanismele unui sistem corporatist care depășește granițele profesionale și pătrunde agresiv în spațiul intim al individului. O clauză contractuală, cu efecte potențial devastatoare asupra vieții personale a angajatei, devine punctul de plecare al unei confruntări care ridică întrebări esențiale despre libertate, control și limitele puterii instituționale. În acest fel, spectacolul propune și o reflecție asupra felului în care mediul profesional poate ajunge să modeleze, să controleze și chiar să dezumanizeze.
Mike Bartlett, unul dintre promotorii „generației de aur” a dramaturgiei britanice, explorează în „Contracții” raporturile de putere din societatea contemporană, aducând în prim-plan felul în care marile corporații pot depăși limitele profesionale și pot interveni abuziv în viața privată a angajaților. Prin realismul său rece și tensiunea construită cu precizie, textul transformă o situație aparent obișnuită într-o reflecție neliniștitoare asupra controlului, vulnerabilității și pierderii libertății individuale.
Astfel, spectacolul a pus în lumină tensiunile subtile ale mediului corporatist și a invitat publicul spre a reflecta asupra mecanismelor de control din societatea contemporană.
Interviu cu Elisa Pîrvan: „Am avut foarte multe de învățat și eu de la personaj”
Elisa Pîrvan – actriță
Sabin Codreanu: Aș vrea să încep prin a te întreba cum ai trăit tu acest spectacol. Cum ai construit atitudinea personajului tău, atitudinea unei șefe autoritare? Dacă poți să ne împărtășești câteva detalii despre personaj și despre universul său.
Elisa Pîrvan: M-am bucurat să fac parte dintr-o echipă frumoasă. Am primit acest personaj, deși nu știu sigur dacă mi se potrivește în totalitate — a fost mai degrabă un contre-emploi. M-am bucurat foarte tare să îmbrățișez acest rol. Am avut foarte multe de învățat și eu de la personaj și sper că am reușit, în cele din urmă, să-i dau o formă frumoasă.
Sabin Codreanu: De-a lungul timpului ai avut numeroase apariții, inclusiv în „Lecții de viață”, unde ai interpretat personaje foarte diferite între ele. În ce măsură simți că experiențele respective te-au ajutat în construirea rolului din această seară?
Elisa Pîrvan: Nu cred neapărat, pentru că, de obicei, într-adevăr, sunt distribuită în roluri de adolescentă, de îndrăgostită, de tânără. În acest spectacol este prima dată când am interpretat un rol de femeie puternică, dar, așa cum ți-am spus, m-am bucurat mult.
Interviu cu Ioana Tănasă: „A fost o provocare pentru mine să lucrez la acest rol”
Ioana Tănasă – actriță
Sabin Codreanu: Știm că spectacolul arată relațiile într-o companie, arată cum sunt dinamicile și spre ce ne putem îndrepta în cazul în care lucrurile continuă să fie din ce în ce mai lipsite de confidențialitate. Cum a fost pentru tine să portretizezi rolul acesta al angajatei care era ținută practic, nu putea să aibă niciun pic de viață personală?
Ioana Tănasă: A fost o provocare pentru mine să lucrez la acest rol, dar, ușor, ușor, pe parcurs am descoperit că, de fapt, îmi e mult mai aproape decât credeam eu la început. Nu prea eram de acord așa cu felul în care acționează și reacționează sau gândește în scenă, dar a fost o provocare care s-a terminat cu un produs de care eu sunt mulțumită.
Sabin Codreanu: Dacă ne poți împărtăși puțin cum au decurs repetițiile și cum s-a ajuns la acest produs. Adică știm că este foarte multă muncă în spatele oricărei producții.
Ioana Tănasă: Am repetat destul de mult, dar am avut și pauze. Repetițiile nu au avut loc pe scena principală, doar foarte puțin, chiar înainte de premieră; în rest, am repetat în sala de balet de la subsol. Ne vedeam, în principiu, seara, când ne permitea programul, și repetam zi de zi. De la o zi la alta descopeream lucruri interesante, și cam asta a fost cu repetițiile.
