Bucharest Opera Festival – Povestea unui fenomen liric
Bucharest Opera Festival, ajuns deja la a patra ediție în 2025, a devenit într-un timp scurt unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România, reunind pe scena Operei Naționale București unele dintre cele mai prestigioase teatre lirice și companii de balet din țară și din regiune.
Lansare internațională
Bucharest Opera Festival 2025 a fost lansat prin evenimente de promovare la Londra și New York, marcând o premieră pentru scena lirică românească.
La ediția din 2025, festivalul aduce 10 seri de spectacole de neuitat, prezentate fie de Opera Națională București, fie de teatre lirice din țară și din străinătate, invitate să urce pe scena ONB. Printre acestea se numără și participarea unor instituții de prestigiu, precum Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău și Opera din Ruse. De la „Faust” la „Jesus Christ Superstar”, de la baletul „Cenușăreasa” la opereta „Văduva veselă”, programul festivalului evidențiază pluralismul estetic și bogăția repertorială a scenei lirice românești.
Cu peste 1.500 de artiști și tehnicieni implicați, festivalul transformă Bucureștiul într-o capitală efervescentă a operei, pentru zece zile de sărbătoare artistică.
Interviu cu Directorul General al Operei Naționale București: Daniel Jinga
Sabin Codreanu: Sub conducerea dumneavoastră, Opera Națională București s-a remarcat printr-o evoluție artistică deosebită, atât națională cât și internațională. Ce reprezintă pentru dumneavoastră ediția Bucarest Opera Festival de anul acesta?
Daniel Jinga: Reprezintă a patra ediție, reprezintă continuitate, reprezintă rezistență, faptul că, deși e greu, reușim să facem încă o ediție și publicul devine din ce în ce mai fidel. Reprezintă bucuria prezenței alături de noi a colegilor din țară și din împrejurimile României. E o bucurie faptul că ei nu ne refuză și faptul că au această anduranță alături de noi, se pare că început să ne placă.
Sabin Codreanu: Peste 1500 de artiști vor urca pe scena Operei Naționale, un număr impresionant. Acești artiști vor transmite publicului atât emoții puternice, prin operele pline de dramatism, cât și sentimente pline de farmec și fantezie, precum cele din Cenușăreasa, purtându-i într-o adevărată călătorie artistică.
Cum vedeți această serie de spectacole? În fiecare zi, Opera Națională va aduce pe scenă un nou spectacol cultural dedicat publicului.
Daniel Jinga: Eu cred că această diversitate este foarte importantă și foarte frumoasă, de aceea invit publicul să consulte site-ul operei naționale București și să-și aleagă de acolo ceea ce și doresc să vadă. Cred că fiecare dintre noi va ști mai bine ceea ce i se potrivește, ceea ce n-a văzut, ceea ce a văzut și dorește să mai vadă încă o dată. Acesta este cuvântul: diversitate.
Daniel Jinga – Directorul General al Operei Naționale București
Faust: Tragism și virtuozitate într-o deschidere de neuitat
Într-o seară de duminică cu ecouri de gală internațională, Opera Națională București a deschis Bucharest Opera Festival 2025 cu o montare excepțională a capodoperei Faust de Charles Gounod. Sub privirile unui public entuziasmat, prima seară a festivalului a marcat un veritabil triumf artistic – un început care a ridicat standardul încă de la prima notă.
„Am aplaudat îndelung, am respirat operă!” – a exclamat o spectatoare, la finalul serii. A fost o experiență intensă, densă în emoții, cu momente de o forță rară și episoade de fragilitate tulburătoare. Producția, regizată original de Alexandru Tocilescu, a fost reluată într-o formă vizuală revizuită de scenograful Dragoș Buhagiar, păstrând viziunea inițială și accentuând temele atemporale ale alegerii, ispitei și căutării de sens.
Orchestra Operei Naționale București s-a aflat sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, oferind o interpretare nuanțată și profund emoțională, care a susținut cu fidelitate drama personajelor.
Distribuție de gală pentru o operă de forță
Apariția Anitei Hartig în rolul Margaretei a fost fără îndoială una dintre marile atracții ale serii. Soprana, cu o carieră internațională impresionantă, a oferit o interpretare memorabilă în debutul Bucharest Opera Festival. Margareta nu este doar victima colaterală a pactului faustic, ci o ființă cu lumină interioară, sedusă și apoi prăbușită de mecanismele unei lumi în care iubirea nu este suficientă pentru salvare.
Alături de aceasta, tenorul Ștefan Pop – cu timbrul său luminos și cu o tehnică impecabilă – a dat viață unui Faust complex, oscilând între febra dorinței de cunoaștere și regretele mistuitoare. Interpretarea sa de excepție a făcut vizibilă lupta interioară a personajului, iar prezența scenică a adus o tensiune autentică, captivând audiența pe tot parcursul serii.
În rolul lui Mefisto, bas-baritonul Erwin Schrott și-a impus prezența cu o voce profundă și un registru grav amenințător, construind un personaj plin de forță și seducție diabolică. Folosindu-se de nuanțele profunde ale timbrului său și de o prezență scenică autoritară, Schrott a conturat un Mefisto carismatic și amenințător, a cărui forță vocală și expresivitate teatrală au captivat publicul de la prima apariție.
Momentul de balet din actul al V‑lea a adus o dimensiune vizuală și emoțională deosebită, îmbogățind astfel atmosfera dramatică a operei. Soliștii Raluca Jercea, în rolul Cleopatrei, și Cristian Șuşu, în rolul lui Antoniu, au oferit o interpretare elegantă și expresivă, care a completat perfect tensiunile și trăirile personajelor, creând o experiență artistică captivantă pentru public.
Un Faust bine construit regizoral și vizual
Viziunea regizorală a lui Tocilescu – păstrată și nuanțată în această reluare – a scos în evidență o dublă dimensiune a operei: pe de o parte, drama individuală a celor implicați în pactul faustic; pe de alta parte, comentariul social și spiritual asupra lumii moderne, în care tentația și sacrificiul au alte chipuri, dar aceleași consecințe.
Scenografia semnată de Dragoș Buhagiar a renunțat la elementele tradiționale pentru a crea spații fluide, simbolice, care pot fi la fel de bine un laborator al sufletului sau o sală de judecată a conștiinței. Decorurile și luminile au fost parte integrantă din construcția dramaturgică, reflectând instabilitatea morală a personajelor și atmosfera onirică a unor episoade esențiale.
Dincolo de aplauze – interviuri și mărturii ale artiștilor care au dat glas emoției, ducând-o dincolo de scenă
Ștefan Pop – tenor
Sabin Codreanu: Știm că Bucharest Opera Festival este un festival așteptat de publicul bucureștean și bineînțeles acesta debutează cu Faust. Cum este pentru dumneavoastră să vă aflați în rolul lui Faust în opera de debut a festivalului?
Ștefan Pop: Cred că este argumentul principal pentru care am acceptat să vin să cânt Faust după 12 ani. Eu am debutat exact producția asta acum 12 ani la Opera din București și, îți dai seama, după 17 spectacole de Faust la Londra, practic cu spectacolul acesta eu îmi închei stagiunea. Din septembrie cânt non-stop. Am avut 55 de spectacole anul acesta. Și, da, este o onoare de fiecare dată când vin să cânt acasă pentru că eu îmi doresc să cânt. Când am făcut concertul la Veneția de Ziua Națională a României, atunci am vorbit cu maestrul Daniel Jinga și cu Ștefan Ignat și l-am spus: eu cânt Londra Faust, dar, dacă faceți Faust, aș putea să vin să cânt. Iar ei mi-au răspuns că din 15 iunie va începe festivalul și așa s-a legat și am fost în acest rol.
Sabin Codreanu: Cum este să vă întoarceți după atâta timp aici, pe scena Operei Naționale din București, să cântați în rolul în care ați debutat în urmă cu atât de mult timp? Cum a fost modelat rolul lui Faust în tot acest timp, de la debut, până în prezent?
Ștefan Pop: Într-adevăr, este o întrebare foarte bună, în sensul că este prima dată când experimentez să fac un rol după 12 ani pe pe aceeași scenă. Am o legătură foarte strânsă cu Bucureștiul și, de câte ori găsesc o săptămână, încerc să vin să cânt: am făcut Boema, Tosca. Cu toate acestea, Faust este foarte special pentru mine deoarece consider că în momentul actual în momentulCare am cântat mai mult, dar faust. Ă îi foarte special pentru mine, pentru că consider că în momentul actual îl cânt așa ar trebui, în sensul că pot să-l interpretez. Pot să joc prima parte din Faust, care acum 30 … 50 de ani, tenorii gen Kraus nu cântau prima parte, erau doi tenori tot timpul. Acest lucru se întâmpla deoarece trebuia să ai o voce mai sprintenă, mai dramatică, iar pe mine m-a ajutat rolul Polione din Norma ca să descopăr vocea de piept și de jos. Astfel, acum consider că rolul Faust e la maturitatea completă. Tehnic vorbind, asta este exact cum zicea Pavarotti: după 15 ani de experiență, pot să-ți spun cum se face pasajul în voce. Dacă nu ai o tehnică foarte bine pusă la punct, mai ales pe Bel canto, cum eu de fapt am fost considerat. Cred că, în continuare, cel puțin în Italia, primii 10 ani de carieră au fost Bel canto. Acum sunt „tenore di riferimento” și cred că asta mă ajută foarte mult să-i dau valoarea cuvenită, care e scrisă de Gounod, pentru că muzica este sublima.
Raluca jercea – balerină
A dansa în Faust, în cadrul Bucharest Opera Festival, a fost o experiență intensă și profund transformatoare. Spectacolul a deschis ediția din acest an a festivalului, iar presiunea a fost cu atât mai mare cu cât distribuția de soliști a fost una la cel mai înalt nivel, iar așteptările publicului pe măsură. A fost o bucurie și o onoare să împart scena cu artiști de talie mondială precum Anita Hartig, Ștefan Pop și Erwin Schrott.
Cleopatra pentru mine, este o forță, o femeie care întruchipează seducția, puterea și vulnerabilitatea în același timp. A fost o provocare frumoasă să mă apropii de această energie, să o înțeleg și să o exprim prin mișcare.
Muzica adagio-ului are o forță magnetică și o tensiune care m-a condus exact către stările pe care trebuia să le trăiesc și să le transmit. Coregrafia a fost esențială și cea care a conturat personajul, fiecare gest, fiecare linie a fost construită astfel încât să sugereze complexitatea acestui personaj ca forță dominantă. S-a creat un sincretism într-un totul.
Cristian Șușu – balerin
Fiecare personaj are propria sa poveste, experiență de viață, cât si un mod personal de a fi. Noi ca artiști, avem „obligația ” de a ne transpune cât mai bine in personajele ce ni se oferă, astfel încât să fim cât mai credibili. Personalitatea personajului Marc Antoniu, pe lângă faptul ca este una puternică.. el fiind un important general roman, se dovedește a fi inclusiv una „umană ” as putea spune dorită dragostei pe care o purta față de Regina Clopatra! Așa cum am spus.. noi avem datoria de a putea transmite aceste trăsături prin dans.. in final, ajungând să fim „una cu personajul” interpretat.
