Între 30 mai și 1 iunie, strada Mătăsari a redevenit unul dintre cele mai vii spații culturale ale orașului, odată cu ediția a XIV-a a festivalului Femei pe Mătăsari. Evenimentul a adus din nou în centrul Bucureștiului concerte, modă, teatru, târguri de design, ateliere și zone dedicate gastronomiei, într-un format care a păstrat spiritul deja cunoscut al festivalului: stradă deschisă pentru oameni, pentru creativitate și pentru întâlnirea directă dintre public și artiști.
De asemenea, programul a inclus concerte, ateliere pentru copii, târguri de produse handmade și design, activități care au făcut festivalul accesibil unui public larg.
Smaranda, o paricipantă la festival, ne-a împărtășit impresiile sale: „Festivalul mi s-a părut foarte interesant. Atmosfera a fost una foarte plăcută, toată lumea părea să se bucure de ceea ce se întâmpla aici. Mi-a atras atenția energia locului și faptul că oamenii au plecat cu ceva care le-a plăcut. Totul mi s-a părut foarte viu”.
Unul dintre aspectele care au dat consistență ediției din 2026 a fost varietatea programului muzical. Pe scena principală au urcat artiști și trupe din zone muzicale diferite, cum ar fi Damian Drăghici & Brothers, Macanache, Stema, Armand Popa, Simona Delegeanu, Eligarf și E-an-na. În paralel, celelalte scene au completat atmosfera cu seturi live și apariții care au menținut energia festivalului pe tot parcursul celor trei zile.
Unul dintre cele mai așteptate momente ale festivalului a fost concertul susținut de Ilinca, care a dat serii o energie aparte. Recitalul ei s-a remarcat nu doar prin prezența scenică, ci și prin felul în care artista a ieșit din spațiul convențional al scenei și s-a apropiat firesc de public. A coborât printre cei prezenți, a cântat împreună cu ei, au dansat, iar întregul moment a căpătat astfel o căldură și o naturalețe care l-au făcut memorabil. A fost unul dintre acele recitaluri în care distanța dintre artist și public aproape a dispărut, iar tocmai această apropiere a dat concertului forță și autenticitate.
Prin această ediție, Femei pe Mătăsari a arătat încă o dată că rămâne unul dintre festivalurile urbane care știu să aducă laolaltă muzica, arta și viața orașului într-un mod firesc și viu. Pentru trei zile, strada a redevenit un spațiu al întâlnirii și al energiei comune, iar publicul a răspuns, ca de fiecare dată, cu aceeași deschidere.
Interviu cu Ilinca: „am simțit un public foarte welcoming, foarte cald și plin de tineri, ceea ce mă bucură din suflet”
Sabin Codreanu: Femei pe Mătăsari are o energie aparte, diferită de cea a altor evenimente. Cum ai simțit întâlnirea cu publicul în acest context?
Ilinca: A fost foarte mișto, sincer. N-am mai cântat la Femei pe Mătăsari, este prima dată pentru mine, și am simțit un public foarte welcoming, foarte cald și plin de tineri, ceea ce mă bucură din suflet. Pentru că, atunci când văd tineri la concertele mele, întotdeauna e alt vibe. Nu că cei mai mari n-ar fi implicați, dar cu tinerii rezonez foarte bine – evident, sunt din aceeași generație sau poate mai mici decât mine – și chiar m-am simțit extraordinar. I would come back gladly.
Sabin Codreanu: Ai urcat pe scene foarte diferite, de la Eurovision până la festivaluri urbane ca acesta. Cum se schimbă relația ta cu scena de la un context la altul?
Ilinca: Evident că emoțiile fluctuează în intensitate, ca să zic așa. Emoțiile de la Eurovision au fost la un total alt nivel, ceva ce n-am mai regăsit de atunci până acum… niște emoții care îmi puneau un nod în gât din secunda unu. Dar emoțiile de la festivalurile de genul ăsta sunt niște emoții mai bearable, pe care poți să le controlezi mai ușor și să te bucuri mult mai tare de moment. Nu că nu m-aș fi bucurat la Eurovision, dar presiunea e atât de mare acolo încât uneori uiți să fii prezent. Ei, aici, ăsta e genul de loc în care poți să fii 100% prezent și să te bucuri din plin de ceea ce se întâmplă în jur.
Sabin Codreanu: Unul dintre cele mai frumoase momente ale concertului a fost acela în care ai coborât în public și ai dansat alături de oameni. Cum se simte pentru tine această apropiere directă de cei care te ascultă?
Ilinca: E ceva ce fac foarte des în ultimul timp, și asta pentru că simt că mă ajută să mă apropii mai tare de ei. Îmi place foarte mult să le văd fețele de aproape și să le țin minte. Cumva, să iau vibe-ul ăla de happiness pe care reușesc să-l transmit și, cu ăla mă duc acasă, cu ăla adorm noaptea, știi? Mă gândesc că am făcut ceva bun astăzi. My work is done. A fost foarte, foarte mișto și de data asta să mă duc în public și am văzut niște oameni foarte, foarte deschiși, care se uitau la mine cu curiozitate și așteptau să vadă ce se mai întâmplă mai departe.
