„Trebuie să vorbim” este un spectacol de dans contemporan care pune în lumină evoluția relațiilor de iubire în cuplu, care explorează nevoia esențială de comunicare și dialog între parteneri. Conceptul a fost realizat de Teodora Tudose, textul îmbinându-se cu mișcarea pentru a reda diverse realități și momentele critice prin care trec relațiile. Fie că discuțiile dintre parteneri duc spre o reparare a relației, fie că acestea adâncesc și mai mult probleme existente, spectacolul reafirmă nevoia esențială de a comunica.
Tema centrală a spectacolului este comunicarea în cuplu și problemele ce pot apărea într-o relație. Spectacolul combină dansul și teatrul, stârnește emoții și apelează la diverse memorii și amintiri ale fiecărui spectator.
Distribuția este alcătuită din Teodora Tudose și Andrei Cristea. Mișcările lor devin o formă de comunicare în sine, apropierea fizică și apariția distanțării subliniind fluctuațiile de apropiere și distanțare ale unui cuplu.
„Trebuie să vorbim” este un spectacol despre iubire, despre ironie, despre absurdul întâmplărilor ce au loc în viața de zi cu zi, despre lucrurile mărunte care uneori contează mai mult decât ne așteptăm, uneori acestea fiind momentul de declanșare a unor certuri iremediabile. Astfel, în esență, spectacolul prezintă fragilitatea relațiilor și nevoia de înțelegere reciprocă.
Interviu cu Teodora Tudose
Sabin Codranu: Luna februarie este o lună dedicată iubirii, iar mesajul principal al piesei de teatru „Trebuie să vorbim” este adresat cuplurilor. Ce a stat la baza acestui concept și de unde ai luat inspirație?
Teodora Tudose: Ce m-a inspirat a fost faptul că am trecut printr-o despărțire, și a fost o despărțire care pentru mine a fost destul de puternică și dureroasă, pentru că eu încă eram atașată de partenerul meu de atunci. Uitându-mă înapoi, a fost o relație destul de sănătoasă. El a luat decizia potrivită pentru că simțea că nu mergem în direcția potrivită, pentru că fiecare începea să aibă alte interese profesionale sau ne schimbam ca persoane. Despărțirea m-a luat prin surprindere, eu aș fi vrut să mai încercăm să reparăm, totuși a avut dreptate în final. Emoția pe care am simțit-o a fost foarte puternică, n-am mai simțit așa ceva în corp. Am simțit că trebuie să fac ceva cu tot ce simt, scriind textul spectacolului în mai puțin de trei zile. Când am creat spectacolul m-am gândit că pornesc de la adevărul meu, durerea mea, dar e ceva personal. Voiam să aduc toate acestea către oameni, să se regăsească și să extrag ceea ce simt eu că ne poate conecta. Astfel, cam despre asta a fost, adevărul meu personal pe care am vrut să-l transform într-un adevăr general, tocmai ca să se conecteze cu oamenii, să fie și terapeutic pentru mine, să dau afară toată durerea pe care o simțeam, dar și să o transform în ceva mai înălțător care să-mi permită să mă vindec. Prin asta le permitem și altora care se regăsesc într-o situație similară să empatizeze și să ia ce au nevoie pentru a trece mai ușor peste acea perioada.
Sabin Codreanu: Spectacolul prezintă diverse certuri, discuții și probleme ce au loc relația de cuplu, dar nu prezintă și o soluție concretă pentru acestea. Ce sfaturi ai da unui cuplu ce se regăsește într-una dintre situațiile prezentate în spectacol?
Teodora Tudose: Cred că trebuie să fim atenți la lucrurile mici pentru că de cele mai multe ori comunicarea este problema. Cumva uităm, și nu știu dacă uităm, depinde foarte mult de cercul familial din care provenim și din realitatea pe care noi am trăit-o până atunci, deoarece suntem foarte diferiți între noi. Comunicarea eficientă diferă de la o persoană la alta, unii dintre noi sunt mai deschiși, iar alții simt că nu au nevoie să comunice așa despre orice. În orice relație trebuie să fim onești de la început, să ne dăm seama care sunt limitele fiecăruia și să nu pierdem atenția despre lucrurile mici, pentru că acelea contează cel mai mult. În multe relații am putut observa faptul că lucrurile mici se pierd, persoanele nu mai depun același efort și cumva ajungem ca persoane sa luam totul de-a gata. De multe ori intervin alte priorități, pierdem din vedere să oferim mici momente de atenție persoanei celelalte, de multe ori având în gând faptul că ei deja știu că îi iubim.
Eu cred foarte mult în acest spectacol, mi se pare foarte valoros, iar colegul meu Andrei Cristea m-a sprijinit foarte mult, mai ales emoțional pentru a-l continua. Un alt lucru care mă motivează este că de fiecare dată, la reprezentațiile pe care le-am avut, la final a rămas o persoană care îmi spune cât de mult s-a regăsit și cât de mare nevoie avea de un spectacol ca acesta. Pentru mine este foarte important să știu că adevărul pe care eu l-am trăit a ajuns la cineva. Fiecare persoană mi-a împărtășit după spectacol povestea sa, unii treceau printr-un divorț sau alte persoane erau separate deja, dar au venit împreună la spectacol, ajungând ca într-un final să se țină de mână.
