Pe 20 aprilie, Teatrul Național „I.L. Caragiale” a găzduit una dintre cele mai spectaculoase seri culturale ale primăverii. Stars Gala by Revolve Dance și-a ținut promisiunea, oferind publicului bucureștean un spectacol de excepție în care baletul clasic a fuzionat impecabil cu dansul contemporan.
Dincolo de strălucirea inerentă unui spectacol de un asemenea calibru, seara s-a distins printr-un concept profund și generos: acela de a crea o punte între generații, reunind pe aceeași scenă soliști consacrați la nivel mondial și noile talente ale dansului, oferindu-le acestora din urmă o veritabilă platformă de afirmare.
Pe parcursul celor două părți ale galei, despărțite de o scurtă pauză, spectatorii au fost purtați printr-o istorie vie a dansului. Călătoria a debutat sub semnul rigorii și al eleganței absolute, printr-o incursiune în marile duete ale baletului clasic. O prezență de un rafinament incontestabil a fost marcată de Constantine Allen și Riho Sakamoto, prim-balerini ai prestigiosului Dutch National Ballet din Amsterdam, care au dominat spațiul scenic cu o tehnică imaculată și o maturitate artistică copleșitoare. La fel de hipnotizantă a fost și apariția balerinilor Yana Peneva și Alexei Orohovsky, reprezentanți ai legendarului Teatru Mariinsky din Sankt Petersburg. Tânăra balerină, deținătoare a numeroase distincții internaționale, a demonstrat o sensibilitate rară, transpunând fiecare gest într-o declarație de dragoste pentru arta coregrafică.
Magia repertoriului clasic a fost susținută cu virtuozitate și de artiștii Operei Naționale București. Publicul a avut privilegiul de a asista în premieră la interpretarea vibrantului duet „Diana & Acteon” de către Rebecca Rudolf și Alfie Pearce, un moment plin de forță și precizie, a cărui amploare a fost întregită de prezența diafană a unui ansamblu de tinere balerine. Păstrând aceeași notă de basm și delicatețe, Andreea Țăruș și Cătălin Bucureșteanu au readus în prim-plan eleganța atemporală a basmului clasic, dând viață unui splendid pas de deux din „Frumoasa din pădurea adormită”. Trecerea organică spre estetica modernă s-a produs prin intermediul duetelor neoclasice din „Tango. Radio & Juliet”, interpretate cu o intensitate sfâșietoare și o conexiune profundă de către Horia Bucur și Gabriela Durleci. Această explorare a noilor valențe ale mișcării a fost continuată prin intrarea în scenă a lui Eduardo Comello care prin numerele sale inedite de dans contemporan a electrizat audiența.
Dincolo de performanțele individuale remarcabile, succesul „Stars Gala” a stat în coeziunea și grandoarea producției. Costumele spectaculoase și scenografia impecabilă au conturat cadrul unei gale de excepție, un univers în care estetica s-a împletit firesc cu sensibilitatea fiecărei mișcări.
Yana Peneva
Sabin Codreanu: This is your first time performing in Romania, here in Bucharest, on the main stage of this theater. You have trained in the United States and Germany, you have won important competitions, and now you are dancing with the Mariinsky Theater. After such a journey, what did this experience in Bucharest mean to you?
Yana Paneva: I’m very grateful. This is my very first time in Romania, so I’m very happy to be here. The stage is beautiful. It’s a lovely theater, and I’m so happy I got to perform here.
Yes, I’ve traveled a lot. I started in America, then I graduated in Germany, and now I’m in the Mariinsky Theater. I’ve been to a lot of places, and it really lets me see how everyone does things differently. It’s not just one way that you can dance or learn. It’s from many different places, and I really brought that into my knowledge.
Now I’m in the Mariinsky Theater, and I’m very happy. Because I’ve been to so many different places, I’ve been able to pick up different elements from every country, every place. Dancing here has been so fresh and so enlightening. I’ve really enjoyed the environment. I feel the energy of people loving dance, ballet, contemporary and modern pieces. It’s very nice to see how it’s thriving here.
Sabin Codreanu: The Stars Gala brings together many different artistic worlds, styles and emotions in one evening. For the audience, it may last only two hours, but the joy can remain for weeks or even months. As an artist, what does it mean to offer those emotions from the stage — and, at the same time, to receive the audience’s energy in return?
Yana Paneva: It’s definitely very fulfilling. I’m very grateful because I remember, as a young kid, other dancers doing the same thing for me. This inspired me to become a ballet dancer and become professional, so I can share these feelings, expressions and different emotions from different ballets with the audience. They are here to enjoy. They are here to feel and express.
Sabin Codreanu: Looking back at your formation as a dancer, what has your training given you? How did those years of discipline, study and movement shape the artist you are today?
Yana Paneva: When I trained in America, I started with a very strong base. I started at age two.
Sabin Codreanu: At age two?
Yana Paneva: Age two, yes. Of course, my mum put me in ballet and she was like, “Oh, pretty girl in a tutu.” Little did she know this would become my career.
I just loved it. Because I had this fuel, and the people around me really influenced my love for this passion and art form. As I grew, it became stronger and stronger.
Sabin Codreanu: I have interviewed many ballerinas, artists and dancers, and many of them say: “My mother put me into ballet when I was three or four.” But you started even earlier, at two. When your mother first took you to ballet, she could not have known that one day you would become the Yana Paneva that now dances at the Mariinsky Theater and captivates audiences from around the world. How does she see your journey now?
Yana Paneva: I dance every day to make her proud. I do have to say that, because I know how much she gave to let me pursue this. It’s not an easy art form. It’s quite expensive, especially pointe shoes. Every two weeks, you have to get another pair. That’s why I know how much my family sacrificed, and I’m trying to make them proud as I keep going.
Gabriela Durleci
Sabin Codreanu: Ce a insemnat pentru tine sa dansezi pe scena Teatrului National in cadrul Stars Gala?
Gabriela Durleci: A fost o reală onoare să particip la această gală, la invitația doamnei Izabela Rudolf. Pentru mine a însemnat foarte mult, atât din punct de vedere profesional, cât și personal, să am ocazia de a mă afirma într-un astfel de context și de a împărți scena cu artiști de mare valoare. A fost o experiență deosebită, o plăcere și, în același timp, o oportunitate de a împărtăși cu publicul un moment foarte drag mie, plin de emoție și trăire autentică.
Sabin Codreanu: Publicul te admira adesea dansand in spectacolele Operei Nationale. Cum se schimbă experiența scenică atunci când dansezi in cadrul unei gale de balet fata de un spectacol de opera, unde energia si emotia se construiesc treptat pe parcursul intregii reprezentatii?
Gabriela Durleci: Dacă mă raportez strict la momentul ales pentru gală, și anume fragmentul din spectacolul Tango,în coregrafia lui Edward Clug, experiența este într-adevăr diferită. Într-un spectacol complet, am timpul necesar să construiesc emoția treptat, să mă încarc pe parcursul întregii reprezentații. În schimb, într-o gală, unde trebuie să transmit esența într-un singur moment, provocarea este mai mare. Este dificil să ajung la aceeași intensitate emoțională într-un timp atât de scurt, însă, în același timp, acest lucru îmi oferă libertatea de a concentra și amplifica trăirea. Încerc să ofer și mai mult din mine, astfel încât publicul să poată înțelege întreaga poveste prin doar câteva minute de coregrafie.
