În „Romeo și Julieta”, Toma Enache transformă una dintre cele mai cunoscute povești de iubire ale lumii într-o experiență care depășește limitele scenei, în care imaginea, muzica, mișcarea, parfumul, ritmul și participarea publicului se întâlnesc într-o montare amplă, vie și profund emoționantă. Avanpremiera din 11 iulie, de la Sala „Ion Caramitru” a Teatrului Național București, a dezvăluit un spectacol construit cu ambiție, minuțiozitate și o remarcabilă încredere în forța teatrului de a cuceri încă o dată publicul printr-o poveste veche de secole.
Un spectacol care depășește limitele scenei
Încă din primele momente, spectacolul depășește limitele convenționale ale scenei. Două personaje trec prin sală, transpunând publicul într-o atmosferă ritualică. Este unul dintre primele semne că montarea concepută de Toma Enache va avea un caracter profund interactiv și imersiv, invitând spectatorii să depășească postura obișnuită de simpli privitori.
Această apropiere dintre scenă și sală se păstrează pe parcursul celor două ore și 45 de minute, o durată care, în ciuda amplorii montării, trece aproape fără să fie simțită. Spectacolul are energie, alternanță și ritm. Scenele dramatice sunt contrabalansate de numeroase momente de umor, iar vitalitatea Veronei se construiește prin mișcare, muzică și dans, într-o succesiune de scene pline de energie.
Publicul, invitat la balul din Verona
Această energie devine extrem de vizibilă în scena balului, unul dintre momentele în care caracterul interactiv al montării se manifestă din plin. Muzica, dansul, costumele și mișcarea ansamblului creează o lume exuberantă, iar energia nu rămâne închisă între marginile scenei. Publicul intră în ritmul petrecerii, aplaudă, participă, contribuie la atmosfera momentului. Pentru câteva minute, granița convențională dintre cei care joacă și cei care privesc devine aproape imperceptibilă.
Mișcarea scenică, un text fără cuvinte
Mișcarea scenică semnată de Francesca Jandasek are un rol important în construcția spectacolului și conferă energie momentelor colective. Coregrafa a povestit că a lucrat pornind de la viziunea regizorului, pe care a transpus-o într-o mișcare scenică firească și vie, iar acest lucru se vede mai ales în scena balului, în felul natural în care personajele se întâlnesc, dansează și se deplasează, dar și în fluiditatea trecerilor de la un moment la altul. Coregrafia susține ritmul spectacolului și contribuie la atmosfera vie a montării.
„Mișcarea este un fel de text” a fost primul lucru pe care Francesca Jandasek le-a spus actorilor atunci când a început lucrul la coregrafia spectacolului. Pornind de la această idee, coregrafa a urmărit ca fiecare gest și fiecare deplasare să spună ceva despre personaj, despre intențiile sale și despre relațiile pe care le construiește pe scenă. În lucrul cu actorii, mișcarea a fost gândită în strânsă legătură cu caracterul, situația și tensiunea fiecărui moment: ceea ce poate dezvălui corpul înainte ca personajul să vorbească, ceea ce poate ascunde sau ceea ce un simplu gest poate mărturisi.
O lume construită din imagine, muzică și tehnologie
Una dintre marile reușite ale montării este felul în care Toma Enache aduce împreună toate elementele spectacolului într-o construcție coerentă, amplă și spectaculoasă. Scenografia, video mapping-ul, muzica, mișcarea scenică și costumele se completează firesc și contribuie la construirea unei lumi vii, în care fiecare detaliu susține atmosfera și dă mai multă forță poveștii.
Scenografia este esențială în această lume. Numeroasele suprafețe de proiecție schimbă rapid identitatea spațiului, iar imaginile animate extind scena și dau senzația că Verona există dincolo de ceea ce poate fi construit material. Decorul Mariei Dore și video mapping-ul realizat de Silviu Apostol conlucrează pentru a crea un spațiu aflat într-o continuă transformare.
Tehnologia are un rol important în identitatea vizuală a montării. Fundalurile se schimbă continuu, spațiile se transformă, iar proiecțiile și video mapping-ul dau scenei o amploare aproape cinematografică. Verona prinde astfel contur chiar în fața spectatorilor, într-o succesiune de imagini care susțin atmosfera fiecărui moment.
Un rol important în conturarea acestei lumi îl au și costumele semnate de Alina Dincă Pușcașu. Atent lucrate și bogate în detalii, ele impresionează prin eleganță și varietate, contribuind în permanență la forța vizuală a montării.
Romeo și Julieta, o iubire autentică
Andrei Neagoe compune un Romeo matur, cu o prezență care oferă personajului consistență și depășește imaginea simplificată a îndrăgostitului impulsiv. Alături de el, Ioana Brumar, în rolul Julietei, construiește un personaj sensibil și credibil, iar interpretarea sa dă veridicitate sentimentelor dintre cei doi. Împreună, reușesc să facă iubirea dintre Romeo și Julieta firească și convingătoare, fără excese, păstrând în centrul relației lor emoția și apropierea dintre două personaje care ajung să se desprindă, parcă, de lumea din jur.
Iubirea lor funcționează tocmai pentru că, în mijlocul unei producții ample din punct de vedere vizual, cei doi reușesc să păstreze un spațiu al intimității. În momentele în care sunt împreună, pare că tot ceea ce îi înconjoară se estompează, iar Romeo și Julieta devin parte dintr-o lume proprie, construită numai din apropierea, fragilitatea și intensitatea sentimentelor lor.
„Cântecul Julietei”, fragilitatea iubirii transpusă în muzică
Unul dintre cele mai delicate momente ale montării este „Cântecul Julietei”. Muzica semnată de compozitorul Ricky Kej, pornind de la tema originală a Iuliei Davide, aduce scenei o sensibilitate aparte. Momentul oferă poveștii o altă formă de expresie. Julieta nu își mai transmite emoția doar prin cuvânt și gest; muzica îi prelungește trăirea și adaugă fragilitate unei iubiri despre care publicul știe, inevitabil, că se îndreaptă spre tragedie. Colaborarea muzicală internațională a fost facilitată prin StarsMusicStudio, reprezentată de Sumathy Ram.
O distribuție care conturează universul scenic
Amploarea montării este susținută și de o distribuție numeroasă, în care fiecare personaj contribuie la conturarea unui univers scenic bine închegat.
Monica Davidescu construiește o Doică apropiată de Julieta, pe care o însoțește, o susține și o ajută în momentele decisive. Relația dintre cele două este una caldă și credibilă, iar personajul aduce atât umor, cât și afecțiune în desfășurarea poveștii. Interpretarea Monicăi Davidescu se remarcă prin naturalețe și prin felul în care dă consistență acestei legături atât de importante pentru Julieta.
Lady Capulet, în interpretarea Teodorei Calagiu, este una dintre prezențele puternice ale montării. Cu eleganță, autoritate și intensitate scenică, actrița construiește un personaj ferm în relația cu Julieta, dar capabil, în același timp, să o protejeze atunci când duritatea lui Capulet devine copleșitoare. Tocmai această alternanță dintre rigoare și instinct matern dă personajului profunzime și îl transformă într-o prezență complexă și convingătoare.
Un rol important în desfășurarea poveștii îl are și Părintele Lorenzo, interpretat de Ovidiu Cuncea. Personajul devine păstrătorul secretului celor doi îndrăgostiți și, în același timp, unul dintre cei care încearcă să găsească o ieșire din conflictul ce domină Verona. Ovidiu Cuncea îi oferă gravitate și echilibru, construind o prezență care inspiră încredere și susține cu naturalețe tensiunea morală a poveștii.
Scene de luptă construite cu precizie și realism
Scenele de luptă sunt unele dintre momentele în care montarea își arată cel mai bine precizia tehnică. Concepute de Dan Istrate, ele au tensiune, viteză și realism. Recuzita contribuie la această impresie, fiind realizată cu suficientă atenție încât confruntările să nu pară simple convenții teatrale.
De la exuberanță la tragedie
Pe măsură ce spectacolul înaintează, comicul primelor scene își pierde treptat din intensitate, iar ceea ce părea o lume exuberantă începe să se închidă în jurul personajelor. Moartea lui Mercuțio marchează unul dintre momentele de cotitură ale spectacolului și schimbă vizibil dinamica poveștii. Din acel punct, tonul devine tot mai grav, iar tragedia începe să se desfășoare cu o forță tot mai greu de oprit.
Un public cucerit de amploarea montării
La final, aplauzele puternice și prelungite au confirmat impactul unei montări care a menținut atenția publicului timp de două ore și 45 de minute. Entuziasmul din sală a venit firesc, după un spectacol care a impresionat prin amploare, atenția la detalii, forța imaginilor și calitatea interpretărilor. A fost reacția unui public cucerit de o producție în care fiecare element și-a găsit locul și a contribuit la intensitatea întregii seri.
„Romeo și Julieta”, în regia lui Toma Enache, este o realizare scenică remarcabilă, construită cu ambiție, sensibilitate și o mare atenție pentru universul creat. O montare spectaculoasă și profund emoționantă, care reușește să dea prospețime unei povești arhicunoscute și să transforme iubirea celor doi tineri într-o experiență vie pentru toți cei prezenți.
Choreography as a powerful form of storytelling in Romeo and Juliet – interview with Francesca Jandasek
Francesca Jandasek – coregraf
Sabin Codreanu: We know this is an extraordinary production built around one of the most famous and tragic love stories ever written—a story that continues to fascinate audiences. What was it like for you to be part of this project and to help bring such an ambitious performance to the stage?
Francesca Jandasek: Oh, it was amazing, so I’m Francesca Yandasek, I’m the choreographer. And this was a wonderful project to be a part of. I don’t speak very much Romanian, so um it was a very fun experience um communicating with them and then watching their artistry on stage. And um everybody was fantastic. Toma the director has amazing vision. He has you know he just has this huge vision that he wanted to bring to the public about this beautiful classical story um complete with the projections and the music, and the actors worked really hard. They’re really just amazing, very passionate. Um the rehearsals were long, they were fun, they were also very passionate.
Sabin Codreanu: The movement and choreography were remarkable, and every character contributed physically to the development of the action and the emotional atmosphere of the play. How did you approach the creative process behind each movement, dance sequence, and battle scene?
Francesca Jandasek: Before we started rehearsals, I met with Toma, and he shared his vision with me and played the music he wanted to use. We talked about what he wanted to convey, and then I spent time developing movements on my own.
When we began rehearsals, we established the structure for the opening scene and the ball scene, as well as how the text would interact with the choreography—when the movement needed to step back, when it needed to fill the stage, how to bring the characters forward, and how to tell the story.
Throughout the process, we continued refining, changing, and adding elements. I also created smaller movement moments whenever Toma felt they were needed. I worked closely with the actors and with the script, and that is how the choreography came together.
Interviu cu Andrei Neagoe – Romeo, între iubire, vulnerabilitate și destin
Andrei Neagoe – actor
Sabin Codreanu: Știm că spectacolul „Romeo și Julieta” din seara aceasta a fascinat publicul. Am văzut un spectacol minunat și, bineînțeles, povestea tragică dintre Romeo și Julieta și-a făcut, să zicem așa, și-a făcut datoria. Cum a fost pentru tine să interpretezi rolul lui Romeo?
Andrei Neagoe: A fost și este o experiență minunată, aș spune. Eu nu-mi dau seama, eu nu știu cum arată spectacolul, fiind mereu acolo, pe scenă, și mă bucur că le-a plăcut oamenilor, pentru că chiar habar n-am cum se vede din exterior. A fost un proces complicat și cu multe provocări: două luni de repetiții, pe căldură, în costume și așa mai departe. Aici, la Teatrul Național, a fost însă surprinzător de bine și de plăcut. Publicul, sala, totul ne-a ajutat și ne-am descurcat.
Sabin Codreanu: Cum a fost colaborarea cu partenera ta de scenă, Ioana, și cum ați lucrat împreună pentru a transmite atât de convingător povestea din această seară?
Andreai Neagoe: E o întrebare foarte interesantă, pentru că, la casting, le cunoșteam pe toate fetele care au dat pentru rolul Julietei, mai puțin pe Ioana. Și mi-am dorit asta. Am zis: „Mamă, pe ea n-o cunosc. Sper să mă lase să dau textul cu ea”. Și m-au lăsat, iar până la urmă am luat amândoi. Cred că ne ascultăm, ne unim pentru ca să fie totul aici și acum.
