„Promenada Operei”, eveniment ce a devenit tradiție la Opera Națională București, a ajuns anul acesta la cea de a XIV-a ediție, aducând publicului o minunată experiență muzicală ce s-a desfășurat în aer liber pe parcursul unei zile întregi. Evenimentul a constituit modul perfect de a îmbina muzica clasică cu un moment de relaxare la sfârșit de săptămână.

Începând cu ora 12, pe parcursul a 5 ore, publicul s-a putut bucura de spectacolul „Opera Labirint”, în cadrul căruia au participat balerinii Operei Naționale Bucureşti şi soliștii Studioului Experimental în Artele Spectacolului Muzical „Ludovic Spiess”, acompaniați la pian de Gabriel Gîțan și Bogdana Grecova.

Spectacolul a cuprins fragmente din opere celebre, regia fiind una de excepție, semnată de Alexandru Nagy. Reprezentațiile au avut loc din oră în oră, programul începând cu aria lui Escamillo: „Votre toast, je peux vous le render”, cunoscută sub numele de „Aria Toreadorului” din opera „Carmen”, interpretată de Constantin Doppler. Aria descrie confruntările curajosului toreador în luptele din arenă. Refrenul are un ritm energic, invitând publicul la interacțiune, acesta devenind parcă martor al gloriei toreadorului în urma luptelor cu taurii.

Interpretată de Alexandra Horpas, aria „Habanera” marchează momentul în care Carmen intră în scenă, dorind să atragă atenția soldaților, printre care se afla și Don Jose. Aria reflectă concepția acesteia despre iubire, portretizând-o ca fiind rebelă, spontană și fără predictibilitate. Implicarea ei într-un conflict duce la arestarea sa, și în speranța de a fi eliberată, cântă aria „Seguedilla” pentru a-l seduce pe Don Jose, reușind astfel să scape din arest. Aria a fost interpretată de mezzosoprana Camelia Cuzub. Tot din aceeași operă, mezzosoprana Alexandra Horpas a interpretat „Chanson Boheme”. Aria este plină de energie și sugerează entuziasmul unui stil de viață boem.

Iubirea are un final trist ca cel al lui Don Jose și pentru protagonistul operei „Les Contes d’Hoffmann”. Fiecare act prezintă pe rând poveștile de iubire eșuate ale personajului principal cu Olympia, Antonia și Giulietta. Duetul „Barcarolle”, interpretat de Andreea Pîrvulescu și Camelia Cuzub, reflectă atmosfera nocturnă și magică a orașului, împletită subtil cu note de mister.

O altă arie bine-cunoscută care a încântat publicul este „Chi il bel sogno di Doretta” din opera „La Rondine”. Rolul Magdei este interpretat de Alexandra Cârstea, personajul fiind o femeie sofisticată, cu o fire romantică, care se află în căutarea iubirii adevărate. Ea este frământată de gândul ca nu va fi acceptată de familia iubitului ei Ruggero, din cauza poziției sociale. Făcându-și griji în mod constant despre faptul că trecutul nu îi va permite să ducă o viață liniștită, decide să îl părăsească.

Alexandra Cârstea – soprană

Ce inseamnă pentru tine interpretarea „Magdei” şi a Ariei „Chi il bel sogno di Doretta” în cadrul spectacolului „Opera Labirint”?

„Opera Labirint” a fost pentru mine o mare bucurie mai ales prin faptul că am avut ocazia să experimentez interpretarea unei arii foarte dragi mie ” Chi il bel sogno di Doretta” de Giacomo Puccini atât de aproape de sufletele oamenilor din public. Am putut în acest cadru să le oberv micile reacții, zâmbete, toate emoțiile lor ajungâng la noi artiștii mult mai plăcut și mai puternic. Spre deosebire de condițiile clasice de recital/spectacol, unde distanța dintre publicul din sală și cântăreți este resimțită diferit, de această dată m-am simțit mult mai liberă și mai receptivă la energia publicului de toate vârstele.

Valsul Julietei,  „Je veux vivre”, din opera „Romeo și Julieta” de Charles Gounod, a fost interpretat de Elvira Bolovan. Aria descrie entuziasmul unei tinere care vrea să se bucure de viață și libertate, neanticipând tragedia ce urmează a se produce.

Soprana Ayllin Askary dă viață personajului Susanna cu aria „Deh, vieni, non tardar”  din opera „Le Nozze di Figaro” de W. A. Mozart, în care își exprimă sentimentele de iubire pentru Figaro.

În program s-au regăsit și arii precum „Sì, mi chiamano Mimì” și „Quando m’en vo” din opera „La Boheme”, interpretate de Miruna Iancu, respectiv Maria Procopenco. În prima arie, Mimi i se destăinuie lui Rodolfo, povestindu-i despre pasiunea ei pentru artă și modul în care aceasta este definitorie pentru propria existență. Cea de-a doua arie aparține personajului Musetta, femeie care realizează impactul pe care îl are frumusețea sa asupra relațiilor cu cei din jur, reprezentând o autoconștientizare a puterii pe care o deține.

Aria „Ah! Je ris de me voir si belle en ce miroir” din opera „Faust” o prezintă pe „Marguerite” (interpretată de Daria Lupu) aflată în camera sa. Personajul se regăsește într-un moment de introspecție în care își analizează atât frumusețea exterioară, cât și pe cea interioara, dând deopotrivă dovadă de inocență și naivitate, specifice unei tinere.

Contrastantă față de celelalte arii prezente în program, „Miei Rampolli Femminini” (interpretată de Constantin Doppler) ne prezintă personajul „Don Magnifico” din opera „La Cenerentola” de Gioachino Rossini și ambiția sa de a urca pe scara socială prin căsătoria uneia dintre fiicele sale cu prințul Don Ramiro.

Aflată la balul prințului Orlofski, îmbrăcată în rochia stăpânei sale, Adela (soprana Andreea Carmen Marin) din opereta „Die Fledermaus” de Johann Strauss este revoltată de faptul că Marchizul de Renoir o confundă cu o fată din casă și cântă aria „Mein Herr Marquis”, ridiculizându-l pe acesta și îndemnându-l „să se uite mai atent la oamenii din jur”.

O altă arie din spectacol este „Una voce poco fa” din opera „Il Barbiere di Siviglia” de G. Rossini. Rosina, o femeie inteligentă și independentă este fermecată de cântecul lui Lindoro. În rolul Rosinei o regăsim pe Camelia Cuzub. A fost inclusă și aria „O mio babbino caro” din opera „Gianni Schicchi” de G. Puccini. Personajul Lauretta (fiica lui Gianni Schicchi) care își exprimă dragostea față de Rinuccio este interpretat de Estera Dumitrescu. O altă arie care a încântat publicul a fost „Merce, dilette amiche” din opera „I Vespri Siciliani” de G. Verdi. Personajul Elena transmite un mesaj de solidaritate feminină prietenelor sale. Aria a fost interpretată de soprana Daria Lupu.

În cea de-a doua parte a evenimentului „Promenada Operei” a avut loc „Gala Extraordinară Promenada Operei – Puccini per sempre” ce a avut un program integral din creația marelui compozitor italian Giacomo Puccini. Concertul face parte dintr-o serie de evenimente dedicate sărbătoririi Centenarului Puccini. Publicul a fost unul numeros, la eveniment participând peste 3000 de spectatori.

Pe scenă au urcat sopranele Madeleine Pascu, Cristina Maria Oltean, Veronica Anușca, Mădălina Barbu, Crina Zancu, Georgiana Dumitru, tenorii Daniel Magdal, Alin Stoica, Andrei Petre, Liviu Indricău, baritonul Adrian Mărcan și balerinii Maria Gogonea, Răzvan Cacoveanu, Raluca Jercea și Cristian Șușu, alături de Corul și Orchestra Operei Naționale București, condusă de dirijorul Adrian Morar.

Veronica Anușca – soprană

Spectacolul din seara aceasta a fost foarte îndrăgit de către public. Este un moment din timpul spectacolului pe care ați dori să îl împărtășiti?

„În seara aceasta a fost minunat să văd câtă lume a venit, m-a bucurat foarte mult, dar aseară la repetiția generală a fost frumos faptul că, deși lumea nu știa că noi vom fi acolo la repetiție, au venit și au fost foarte impresionați. Erau oameni care s-au emoționat și plângeau în timpul repetiției, li s-a părut foarte frumos și ne-am bucurat enorm”.

Mădălina Barbu – soprană

Pentru pasionații de muzică clasică, care doresc să urmeze o carieră în acest domeniu, este vreun moment sau poate chiar o scurtă povestire din cariera personală care să-i încurajeze sau să-i determine să aleagă acest drum?

„Da, cariera mea a fost așa: 8 ani am făcut pian principal, am avut un accident la mana (mi-am rupt mâna stângă) și nu am putut continua cu pianul. Am fost transferată la canto clasic. Am urmat cei 4 ani de liceu, Conservatorul, masterul. Ce pot să-i sfătuiesc: nu renunțați niciodată! Chiar dacă este greu, chiar dacă se închid foarte multe uși, poate nu este momentul tău atunci. Nu se știe niciodată când vine momentul tău. Trebuie să fii pregătit și să ai încredere în tine și până nu ai simțit că ai făcut tot ce se poate face omenește, nu renunța”.

În cadrul Galei au existat și două momente de balet, simetric amplasate, acestea marcând deschiderea, respectiv sfârșitul prime părți a concertului. Primul moment a fost interpretat de balerinii Maria Gogonea și Răzvan Cacoveanu, fiind un Intermezzo preluat din Opera „Manon Lescaut”.

Maria Gogonea – balerină

Din perspectiva ta, ca balerină în cadrul Galei, cum a fost experiența de a dansa în această seară?

„Promenada Operei” este un eveniment anual și pentru mine a fost un privilegiu să fac parte din ediția de anul acesta. Noi ca dansatori suntem precum actorii. Trebuie să ne documentăm meticulos în privința personajelor pe care le interpretăm, în așa fel încât felul nostru de a ne mișca să reflecte caracteristicile acestora. Pe mine mă ajută foarte tare muzica și mă inspiră în interpretarea personajelor”.

Al doilea moment de balet a fost preluat din Opera „Madama Butterfly”, iar interpretarea a fost realizată de balerinii Raluca Jercea și Cristian Șușu.

Raluca Jercea – balerină

Cum a fost experiența de a dansa în seara aceasta în fața unui public atât de divers și atât de numeros și dacă este un moment sau un gând pe care ai vrea să îl împărtășești din timpul performanței tale sau din pregătirea acesteia?

„Pentru mine Promenada Operei este ceva special deoarece are loc în fața Operei Naționale, în aer liber. Este o conexiune cu totul, cu publicul, cu natura, este un sentiment ce nu poate fi descris în cuvinte. Referitor la pregătire, tehnica este una importantă în actul nostru artistic, al balerinilor și al muzicienilor, dar atunci când ești pe scenă trăiești clipa și te bucuri de acel moment”.

La sfârșitul evenimentului am cules și impresii de la public: „M-a impresionat cum toată lumea era unită de muzică, cât și de atmosferă în sine. Cadrul este unul foarte frumos și Bucureștiul chiar merită un eveniment de genul acesta. Mai ales pentru tineri este o oportunitate să vadă și altceva decât ceea ce se promovează la momentul actual și consider că este o activitate la care poți participa fie cu familia, cu prietenii, cu iubitul sau colegii de la muncă” ne-a împărtășit Maria Bejan, o participantă la eveniment.

Alexandru Nagy este actor, regizor și tenor. A urmat cursurile Universității Naționale de Teatru și Film din București, obținând licența în actorie. Absolvent a doua masterate, unul de regie teatrală la East 15 Acting School – University of Essex, Marea Britanie, iar celălalt la Facultatea de Interpretare Muzicală din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, este recunoscut pentru punerea în scenă a numeroase spectacole inovatoare ce se desfășoară în cadre neconvenționale, reprezentând o viziune modernă asupra artei operei și teatrului.

Alexandru Nagy

Sabin Codreanu: Compozițiile muzicale au teme diverse, putându-se observa tragedia cuplului „Romeo și Julieta”, nerăbdarea Sussanei din „Nunta lui Figaro” sau curajul lui Escamillo în luptele cu taurii. Care a fost viziunea dumneavoastra care a stat la baza alegerii ariilor din cadrul spectacolului “Opera Labirint”?

Alexandru Nagy: Alegem întotdeauna în funcție de soliștii care sunt disponibili. Ei fac mai multe propuneri și împreună cu maestra corepetitor, Bogdana Grecova, alegem de comun acord ce se potrivește cel mai bine. Ținem cont și de popularitatea ariilor, și de fach-ul vocal al soliștilor, să nu oboseasca, să poată să facă 5 ore. A fost un program destul de intens, în soare, să fi tot timpul în mișcare… Luăm în considerare toate lucrurile acestea, adică nu e neapărat că noi ne dorim un repertoriu și acela se respectă. Încercăm să ne acomodăm și în funcție de disponibilități, la cine are timp să participe la toate repetițiile, la toate evenimentele din cadrul spectacolului respectiv. În principal am mers pe ideea unui studio deschis, pentru că nu este un studio precum este în străinătate, artiștii nefiind plătiți. Sunt plătiți foarte modic și sporadic în urma spectacolelor, deci repetițiile nu sunt plătite. În mod normal un studio de operă are 10 soliști, îi angajează, le plătește salariu, îi trimite la diferite masterclass-uri organizate de instituție. Noi, neputând să organizam în acest mod, avem o atmosferă mai lejeră și mai deschisă, ceea ce nu e rau, pentru că fiecare are posibilitatea. Adică, nu blocăm doar 10 soliști care sunt în permanență ai Studioului Experimental. Noi avem un număr mare de membri, peste 80, deoarece apar proiecte și noi trebuie șă fim întotdeauna pregătiți să raspundem. Am demarat programul „Școala Altfel” care are un succes extraordinar. E foarte complicat să te sincronizezi cu 10 soliști joi la 10 dimineața atunci când poate o şcoală să vină cu 30 de copii pentru a le prezenta Opera Labirint, iar apoi colega noastră Mariuca Nedelcu să le facă turul Operei. Sunt foarte multe provocări, apar Gale, tot așa de pe azi pe mâine. Programul este de marți până duminică oficial, dar noi întotdeauna avem lunea săli cedate, săli inchiriate, adică activitatea este permanentă. Este o permanență artistică și este nevoie de o garnitură de artiști cât mai numeroasă, adică primul lor contact cu Opera este prin intermediul Studioului. Opera este o clădire foarte mare, este „cea mai mare fabrică de emoție din România” cum îmi place mie să îi spun. Durează un an până cunoști pe unde intri, pe unde ieși, este ca un labirint, atunci ei vin aici o data, de două ori, de zece ori și încep să înțeleagă acest mecanism. Este ca o mașinărie foarte complexă, sunt peste 700 de angajați, e ca la Uzinele Dacia, e ca la o fabrică de automobile, sunt foarte multe cutume, sunt foarte multe lucruri de respectat, le înveți foarte greu, nu vii asa și gata, după o primă colaborare cu Opera vii și deja știi. De aceea, mergem pe ideea unui studio deschis, tot ce facem este colaborare prin transparență și încercăm să fie bine și pentru ei și pentru noi.

Sabin Codreanu: Așa cum ați menționat, într-adevăr proiectul „Scoala Altfel” a avut un succes imens și la rândul său și „Opera Labirint” este un proiect inovator, ca cel de la „Școala Altfel,  iar desfășurarea acestuia în aer liber, expunerea în același timp de creații ale unor pictori renumiți, a permis publicului să se bucure să zicem aşa de ultima după-amiază de vară în aer liber, dar îmbinată cu opera, cu muzica clasică, lucru care nu este des întâlnit. Ce anume vă inspiră pentru a crea spectacole atât de apreciate de public și care au la bază un concept atât de inovator?

Alexandru Nagy: Nevoia lor reală, pentru că ei au nevoie de terapie prin muzică. Noi putem să oferim partea aceasta terapeutică, partea aceasta de terapie prin muzică. Lumea are atât de mare nevoie să se desprindă de ecrane. Vedem tot felul de încercări în ultima vreme de a apropia oamenii de ecrane, chiar folosindu-l ca mijloc pe George Enescu sau picturi ale unor pictori celebri, prin picturile lor expuse pe ecrane. Pentru mine este dezamăgitor, pentru că noi trebuie să scoatem capul din ecrane. Copiii și tânăra generație trebuie să scape de timpul petrecut pe ecran și să se bucure de natură, de muzică, și de arte în general. În fiecare an la „Promenada Operei” încercăm să le oferim o infuzie de artă și cultură. Anul trecut au fost tablouri, sunt pictori celebri, consacrați, care au expoziții mereu în foaierul Operei Naționale care este mereu deschis pentru zona asta artistică. Opera e cel mai complex gen. Acesta include toate artele. În operă vedem pictură, în operă vedem arhitectură, în operă vedem design de costum, dans, balet, la cea mai înaltă formă. Toate artele sunt la rangul lor superior, 150% din arte le vedem maximizate în spectacolul de operă și atunci e normal și firesc ca extensiile astea să se extindă și în viața reală. Vedem ce mare succes au în străinătate pop-up-urile, toate aceste „happening-uri” la metrou, la mall, în tot felul de spații alternative. Eu, ca regizor, întotdeauna am avut o fascinație pentru spațiile alternative. Sigur, Opera are o stagiune, biletele sunt puse pe site până în decembrie, toată lumea poate să vină la operă, este deschisă pentru toată lumea și este accesibilă, este de departe cel mai accesibil gen de muzică existent. Opera e ca muzica populară, este o muzică populară, este o muzică a oamenilor și cum ai spus și tu, copii de la 3 ani până la 83 de ani se bucură de acest gen muzical, adică nu există discriminare în operă.

Sabin Codreanu: Ce înseamnă pentru dumneavoastră în calitate de regizor al acestui spectacol să vedeți un public atât de numeros, atât de divers, ce s-a reunit aici în grădina Operei Naționale bucureștene pentru a savura acest moment special?

Alexandru Nagy: Ca în fiecare an ne copleșește numărul lor mare, oamenii se simt ca acasă, oamenii așteaptă evenimentul acesta. Ne gândim și încercăm întotdeauna să vedem cum putem să facem mai multe evenimente open-air care să ajungă la 3-4-5000 de oameni cum a fost cazul acesta. De la an la an se mai adaugă câte 1000 de oameni în public, oamenii știu, se orientează, vin cu păturică, își fac picnic, vin cu taburet, vin cu șezlong, vin și este ceva extraordinar. Cum să zic, ne încadrează pentru o scurtă perioadă în familia mare a marilor civilizații europene care fac mereu evenimente de genul acesta. Pe noi ne interesează foarte mult să ajungem acolo, la oamenii care nu ne intră în sală, care n-au calcat pragul Operei. De aceea facem și „Opera pentru toți – Opera în comunitate”, facem aici chiar pe Plevnei, unde vis-a-vis de Operă e un cvartal de blocuri unde sunt foarte mulți bătrâni singuri care nu au pe nimeni și toată asociația de locatari pune umărul și ajută la organizarea acestui eveniment. Au un spațiu verde foarte frumos în curtea interioară și noi, de 3 ani deja venim an de an, de 2-3 ori pe an și facem concerte în aer liber cu Studioul Experimental, parte a programului social „Opera pentru toți, opera în comunitate” pentru că acesta este de fapt cel mai important lucru, ca opera să transgreseze sala și spațiul instituțional, să iasă din clădire, să ajungă acolo la oamenii care nu ne trec pragul. Noi avem un public fidelizat, un public care este dependent. Opera creează sevraj și e singura dependență de altfel pe care o încurajăm. Publicul acesta deja există și atunci scopul nostru, scopul Studioului Experimental este să atragă, să crească viitoarea generație de artiști lirici, dar si publicul lor, care crește odată cu ei, care vine și vede o dată Puccini Express, o dată “Opera Labirint”, cum vor putea să vină pe 25 și 26 octombrie la „Opera Baroc Brunch”. Am dat drumul la un proiect „Opera Baroc Brunch”, de la 12 ziua, tot așa ceva, mai neobișnuit. Vinerea si sâmbăta sunt programate deja. Pe 25 octombrie, de Ziua Mondială a Operei, o celebrăm și la 12 ziua, cu „Opera Baroc Brunch” în premieră, aducem un omagiu genului de operă baroc, cu 2 contratenori, cu o desfășurare de forțe foarte impresionantă, în seria spectacolelor itinerante „Opera vie” acest nou titlu și această nouă direcție repertorială de operă baroc, opera rara, foarte rar montată în România sau deloc. Iată că ei, ca și tineri la început de drum, sunt pregătiți la Conservator pentru toate genurile liricii și nu vrem să neglijăm opera barocă. Pentru că este in miez de zi, am zis să îi spunem „Opera Baroc Brunch” că nu e nici mic dejun, nici prânz, e Brunch, și vine lumea la Brunch și seara, tot pe 25 octombrie este spectacolul „Aida” care va fi o reprezentație extraordinară cu ocazia „Zilei Mondiale a Operei”.