Premiera spectacolului „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, montat la Opera Națională București sub regia lui Toma Enache, vine ca o reîmprospătare ingenioasă a teatrului românesc clasic. Debutul din 18 noiembrie a transformat textul fundamental al lui Caragiale într-o demonstrație de modernitate subtilă, păstrând fidelitatea față de original, dar infuzându-l cu elemente vizuale și simbolice care rezonează cu realitățile contemporane. Spectacolul, deja aclamat ca un reper în reinterpretarea operei caragialiene pentru secolul XXI, pornește într-un turneu național, promițând să umple sălile din întreaga țară.
Regizorul Toma Enache, cunoscut pentru abordările sale inovatoare și succesul internațional al filmului „Enescu, jupuit de viu”, reimaginează universul politic al piesei prin prisma campaniilor electorale actuale. Inspirat de replica celebră a Cetățeanului turmentat – „46 roșii de-ai noștri și 14 albaștri de-ai lor” –, scena devine un spațiu impregnat de simboluri bipartizane. Publicul este implicat direct, primind stegulețe roșii și albastre, iar cabinele de vot, transformate în instalații mobile, devin elemente active ale decorului.
Scenografia lui Vladimir Turturică amplifică această viziune alegorică. Întregul decor este conceput ca un plic uriaș, deschis, din care personajele „ies” la propriu, simbolizând cum o simplă scrisoare poate declanșa un întreg univers de intrigi politice, domestice și sociale. Casa prefectului Tipătescu și cea a lui Trahanache sunt două fețe ale aceluiași spațiu mobil, ilustrând perfect replica lui Trahanache: „Ce, ne știm de ieri, de azi? De opt ani stăm împreună ca frații…”. În fundal, afișe electorale și simboluri instituționale transformă locuința în birou de partid, evidențiind culisele puterii. O invenție deosebită este ștampila uriașă de vot, pe roți, care servește ca podium pentru discursuri – actorii urcă în interior, ca și cum ar fi născuți din însăși esența votului, o imagine de impact vizual și simbolic profund.
Costumele create de Doina Levintza aduc un contrast elegant și satiric: un univers alb-negru riguros, unde personajele poartă ținute monocrome, subliniind uniformitatea ipocriziei politice. Zoe, interpretată de Monica Davidescu, este singura pată de culoare – roșu și mov –, devenind centrul energetic al spectacolului. Polițistul Ghiță Pristanda poartă un accent roșu de autoritate, iar vestele cu imprimeu de bancnote, având chipul lui Caragiale, transformă autorul în „moneda de schimb” a lumii pe care a ironizat-o – o idee strălucită care îmbină umorul cu critica socială.
Bilete pe https://ticketstore.ro/ro/bilete/10358/o-scrisoare-pierduta-bucuresti
